Peripetiile lui Mikado, imparat si purtator de cuvant al felinelor de apartament
Volksbank

15 Aprilie 2014

Salutari din Tokyo

Salutari din Tokyo

Nici n-am spus bine “goodbye” in Londra, ca astazi deja spun "konnichi wa!" (buna ziua) in Tokyo. Dupa cum vedeti, calatoria pe care am inceput-o saptamana trecuta cu Suverana devine din ce in ce mai palpitanta.

Kimono, karate, sushi… anime!

Trebuie sa va marturisesc ca, daca n-as fi avut destinul meu de imparat, cel mai probabil as fi devenit lingvist. Am o pasiune innascuta pentru limbile straine, pe care le asimilez din auzite, fara sa pun macar labuta pe dictionar.

Asa se face ca, desi sunt in Tokyo de abia o zi, pot deja sa-mi comand singur sake si sa ma prezint intr-o japoneza fluenta; si credeti-ma, este o mare placere sa iti faci cunostinte noi in tara de origine a lui Hello Kitty. Suverana este si ea incantata de noua noastra destinatie: toata ziua se imprieteneste ba cu localnici, ba cu turisti, face poze la orice stalp si gard si topaie de bucurie in fata fiecarui obiectiv turistic. Nu m-ar mira absolut deloc daca, la un moment dat, ar imbratisa si un semafor de entuziasmata ce e. In plus, nu imi dau seama exact daca vrea sa devina prima gheisha occidentala sau sa participe la Comic-Con, dar hainele si accesoriile pe care si le-a cumparat pana acum ii sunt suficiente pentru ambele experiente.

Eu, in schimb, am preocupari culturale, cum este si firesc pentru un motan cu sange nobil. Asadar, voi nota cateva observatii de ordin sociologic, antropologic si cultural pe care le-am adaugat in jurnalul meu de calatorie:

  • Daca ma recomand aici ca “imparatul Mikado”, ma fac vinovat de un pleonasm, pentru ca, in limba japoneza, “Mikado” inseamna “imparat”. Sa fie oare aici originile mele… imperiale?!
  • Japonezii au atatea formule de politete incat jumatate din orice conversatie se compune doar din amabilitati (pana si in filmele cu karate personajele isi spun ceva politicos inainte si dupa o bataie).
  • Pisicile sunt o adevarata amuleta, pe care japonezii o prezinta si o comercializeaza ca atare. Nimeni n-o sa te creada ca ai fost in Japonia daca te intorci fara o Maneki-neko!
  • In Japonia locurile publice sunt atat de aglomerate incat ai in permanenta impresia ca stai fie la coada, fie intr-un lift. Bizar, stiu.
  • Japonezii sunt constienti ca este o gafa capitala sa irosesti aroma pestelui prin fierbere sau prajire. Ah, sushi…

Iar acestea sunt doar primele impresii dintr-o experienta care de abia incepe. Va spun, nici nu ma gandesc sa plec de aici pana nu intalnesc un samurai … sau macar un pokemon. Si, trebuie sa recunosc, daca imi vad si visul acesta indeplinit, i-o datorez Suveranei care a avut inspiratia sa-si ia acest credit de la Volksbank pentru a ne purta intr-o calatorie absolut fascinanta.

Gata, acum trebuie sa ma prezint de urgenta la ceremonialul de servire a ceaiului, dar promit sa va trimit in curand o vedere. Sayonara!

Povestea anterioara Urmatoarea poveste
Comentariul tau