Peripetiile lui Mikado, imparat si purtator de cuvant al felinelor de apartament
Volksbank

25 Aprilie 2014

Mikado, critic de arta

Mikado, critic de arta

In ultimele zile, Suverana s-a luat in serios si a impanzit casa cu opere de arta. Unele sunt chiar bune, altele... ihhh. Insa toate sunt interesante, iar acest lucru vi-l spune o pisica... si toata lumea stie ca pisicile au cel mai critic ochi. 

Oricum, cel mai important lucru este ca, in ultima luna, Suverana s-a transformat total, este toata numai un zambet, relaxata, vocea ei este placuta, chiar si pentru urechile mele sensibile de felina. Cursurile, pasiunile, aptitudinile si plimbarile au facut-o sa fie cea mai buna versiune a ei si o Suverana demna de compania imparatului Mikado! Si totul a inceput cu acel credit luat de la Volksbank. Credit pentru bucurie? Tot ce se poate…

OK, acum sa fac turul sufrageriei, transformata de curand in galerie de arta. Pe birou se afla doua picturi ce-ti trezesc sentimente contradictorii. Primul tablou este portretul unui barbat cu trasaturi dure, dar cu doi ochi albastri ca un cer senin de vara. Trebuie sa recunosc ca ma pierd cu orele in ochii sai, ca la un concurs de “care clipeste primul”. 

Al doilea tablou de pe birou este portretul unei femei cu gatul luuuung, ce in interpretarea mea reprezinta curiozitatea Suveranei (va spun eu ca nu e adevarat ce se spune despre curiozitate si pisica). E ca atunci cand te intinzi din toate incheieturile ca sa vezi ce se afla dupa un gard. Expresia fetei este de uimire, ca atunci cand Suverana m-a prins franjurand una dintre rochiile ei de seara. Dar oare ce a vazut personajul din tablou? Nu vom afla niciodata…

Pe biblioteca avem patru tablouri cu gaini. Nu ma intrebati de ce... Sunt gaini de toate marimile si formele, cu priviri tampe, dar in acelasi timp reci si amenintatoare. Ma tenteaza sa sar pe ele de fiecare data, dar acele priviri ma imobilizeaza.  Sa fie un fel de alter ego-uri ale Suveranei ? Brrr

Pe canapea stau la uscat doua peisaje. Unul cu o plaja imensa si o mare agitata, probabil o amintire din calatoriile noastre recente… sau poate o noua tentativa de evadare din cotidian. Al doilea peisaj, pe care Suverana l-a numit “Astenie de primavara”, este un vartej de pete stralucitoare improscate din toate directiile. Nu prea ma pricep eu la sentimentele umane, dar pot sa atest ca e ceva intens aici.

Pe sevalet se mai afla un tablou in lucru, dar este acoperit si nu stiu sa va spun ce se afla sub panza rosie; Suverana mi-a dat instructiuni clare sa nu ma ating de ceea ce numeste ea “marea surpriza”. Sincer, eu banuiesc ca este capodopera Suveranei: un portret al meu, in care imi surprinde adevarata natura, cu o coroana, sceptru si intregul regn animal la picioare!

Povestea anterioara Urmatoarea poveste