Peripetiile lui Mikado, imparat si purtator de cuvant al felinelor de apartament
Volksbank

04 Aprilie 2014

Despre fanteziile culinare

Despre fanteziile culinare

Va povesteam zilele trecute ca Suverana a inceput sa urmeze niste cursuri de gatit, iar acest lucru a transformat regatul meu intr-un teren minat cu explozii culinare. Ei bine, poate am exagerat un pic... un pic mai mult. Intre timp Suverana a inceput sa devina cu adevarat indemanatica intr-ale gatitului, iar apartamentul nostru s-a transformat in Tara Brioselor si a Vatei de Zahar. 

Cine ar fi crezut ca niste simple cursuri de gatit te pot roti la 180 de grade, ca pe butoanele de la cuptor? Poate doar bucatarii… In orice caz, Suverana s-a transformat intr-o fiinta permanent si irevocabil bucuroasa. Iar aceasta bucurie se traduce prin generozitate si atentie fata de mine: soricei de ciocolata, bezele zambarete, fructe coapte cu glazura parfumata… sa tot miau-nanci! Poate ca locul femeii nu este la cratita, dar cu siguranta este langa formele de tarta si briose. Foarte bine a facut ca si-a luat creditul acela de la Volksbank ca sa-si finanteze cursurile; daca as putea, mi-as lua si eu unul pentru cursuri de dezvoltare personala felina. Dar asta este deja alta poveste…

Si fiindca delicatesele ies din cuptor ca pe banda rulanta, pasiunea Suveranei a inceput sa-mi bantuie si mie visele (da, pisicile viseaza, am mai vorbit despre asta). De exemplu, am inceput sa visez mese infinite pline cu rulade, fursecuri, eclere si clatite insiropate. Chiar si cateva limbi de pisica plasate maiestuos langa un tort diplomat inconjurat de acadele si mini-briose personalizate cu numele meu.

Apoi imi imaginez ca vanez soricei din martipan intr-o jungla in care copacii sunt din vata de zahar, iar lianele sunt jeleuri colorate ca un curcubeu. Un Amazon de lapte si caramel strabate jungla, iar eu il traversez plutind pe un cheesecake extrem de confortabil.

Bineinteles, sunt regele acestei jungle si fiecare bombonica imi este predestinata. Ah, de abia astept ca Suverana sa se specializeze in feluri principale de mancare, pentru ca un curcan ar completa frumos peisajul.

Imi pare sincer rau ca nu pot sa impart cu voi, cititorii mei, aceasta utopie culinara. Insa pot sa va sfatuiesc sa urmati exemplul Suveranei si sa va lasati transformati de bucuriile voastre. Apropo, voi ce bucurii aveti? 

Povestea anterioara Urmatoarea poveste
Pisicutul Storlococo

Buna!Eu sunt Storlococo!Imi plac foarte mult povestile tale!Sunt foarte interesante si frumoase!Si eu am o pagina de Facebook, Jurnalul lui Storlococo, ca si tine!Am si eu o carte pe care inca o scriu eu.Ma m-ai inspir si eu putin de la tine.Am si eu o stapana,Irina,la fel de incompetenta ca si Suverana si care imi pune viata in pericol.Si ea are hobby-uri la fel de ciudate.Insa eu am simtit gustul libertatii.Eu stau la casa si sunt tinut afara.M-am obisnuit,chiar e frumos!Odata chiar m-am pierdut.Doua saptamani intregi departe de casa.Dar m-au gasit si acum sunt fericit impreuna cu familia mea!