Peripetiile lui Mikado, imparat si purtator de cuvant al felinelor de apartament
Volksbank

31 Ianuarie 2014

Amintiri din pisi... copilarie

Amintiri din pisi... copilarie

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la piciorul biroului de care era legata o sfoara cu motocei la capat, de crapam jucandu-ma cu ei, la cuptorul dupa care ma ascundeam si dupa care adormeam la caldurica, parca-mi salta si acum inima de bucurie!

Ah, stati putin… de fapt, e acelasi apartament. Nimic nu s-a schimbat prea mult. Sfoara cu motocei e tot acolo, dar e cam plictisitoare, ca sa fiu sincer. Cuptorul e tot acolo, dar nu mai incap sa ma strecor dupa el. Si, oricum, intre timp s-a strans destul de multa mizerie incat sa-mi creeze o repulsie totala. Doamne, ce era in capul meu?! Caloriferul este un loc mult, mult mai bun! Va spun.

Cum am ajuns sa va povestesc (aproape involuntar) despre copilarie? E simplu, Suverana se poarta tot timpul cu mine ca si cand n-as fi crescut niciodata, ca si cand as fi la fel de mic si de neajutorat. Bineinteles, e o tehnica de intimidare, de manipulare… careia, slava Domnului, ii rezist eroic.

De exemplu, tot timpul cand se intoarce acasa deschide usa si zice: “Of, micutule, ti-a fost dor de mine?” NU. De ce ai stat atat de putin? Sau “Prostutule, ce ai facut, stai sa te scoata mama din dulap. Cat ai stat inchis acolo?” Am stat inchis acolo cat am vrut si nu era nevoie sa ma scoti TU, pentru ca mai voiam sa stau mult si bine. Toate blanurile ei pot sa stea inchise acolo cu lunile, doar eu nu. Din punctul meu de vedere, asta se cheama discriminare!

Sau, se trezeste dimineata, si primul lucru pe care-l face e sa ia o farfurie, sa se duca la frigider si apoi sa strige: “Hai la laptic!” Mmmmm… laptic...

Povestea anterioara Urmatoarea poveste
Raluca

Hmmm, ce trist... si ce viata grea ai, sarmanul de tine!!!